Text extras din aplicatia LexExpert dezvoltata de CIN Piatra-Neamț

 

LEGE   Nr. 211 din 27 mai 2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor

 

 

Text în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014

 

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

În scopul asigurării protecţiei victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.

ART. 2

Ministerul Justiţiei, prin Institutul Naţional al Magistraturii, şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au obligaţia de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor.

ART. 3

Autorităţile publice cu atribuţii în domeniul protecţiei victimelor infracţiunilor, în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, organizează campanii publice de informare în acest domeniu.

 

CAP. 2

Informarea victimelor infracţiunilor

ART. 4

(1) Organele judiciare au obligaţia de a încunoştinţa victimele infracţiunilor cu privire la:

a) serviciile şi organizaţiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;

b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;

c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;

e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate şi ale părţii civile;

 f) condiţiile şi procedura pentru a beneficia de dispoziţiile art. 113 din Codul de procedură penală, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, cu modificările ulterioare;

g) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat;

h) dreptul de a fi informate, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod, conform Codului de procedură penală.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă.

(3) Victimei i se aduc la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) într-o limbă pe care o înţelege. Victimei i se înmânează sub semnătură un formular care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1). În cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal cu privire la aceasta.

(4) Dacă victima este cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, i se pot aduce la cunoştinţă informaţiile prevăzute la alin. (1) în limba sa maternă.

(5) Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) - (3) se consemnează într-un proces-verbal, care se înregistrează la instituţia din care face parte organul judiciar.

ART. 5

(1) Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, asigură funcţionarea unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infracţiunilor. Prin intermediul liniei telefonice se asigură comunicarea informaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1).

(2) Accesul la linia telefonică prevăzută la alin. (1) se asigură, în mod gratuit, prin apelarea unui număr de telefon unic la nivel naţional.

(3) Personalul care asigură comunicarea informaţiilor prin intermediul liniei telefonice prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa unităţile de poliţie dacă din convorbirea telefonică rezultă că victima este în pericol.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile neguvernamentale pot înfiinţa la nivel local linii telefonice pentru informarea victimelor infracţiunilor.

ART. 6

(1) Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) se publică pe paginile de Internet ale Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(2) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti şi unităţile de poliţie pot publica pe pagina de Internet informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1).

 

CAP. 3

Consilierea psihologică a victimelor unor infracţiuni şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor

ART. 7

Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor se asigură, în condiţiile prezentei legi, de către serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, care funcţionează pe lângă tribunale.

ART. 8

(1) Consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, pentru victimele infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, ale infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, ale infracţiunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor şi corupere sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218 - 221 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, precum şi pentru victimele infracţiunilor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile şi ale tentativei la acestea.

(2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.

ART. 9

Consilierea psihologică gratuită se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni.

ART. 10

(1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima.

(2) Cererea poate fi depusă numai după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii.

(3) Cererea trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;

c) data sesizării şi organul judiciar sesizat.

(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere.

(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluţionează în termen de 10 zile de la data depunerii.

ART. 11

Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor pot asigura şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor.

ART. 12

Organizaţiile neguvernamentale pot organiza, în mod independent sau în cooperare cu autorităţile publice, servicii pentru consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor. În acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.

ART. 13

Victimele traficului de persoane şi ale violenţei în familie beneficiază şi de măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, sau, după caz, de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAP. 4

Asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni

ART. 14

(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174 - 176 din Codul penal*), o infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal*), o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2 - 5 din Codul penal*);

b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174 - 176 din Codul penal*), precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.

(2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România.

*) Vechiul Cod penal a fost abrogat. A se vedea Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

ART. 15

Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, victimelor altor infracţiuni decât cele prevăzute la art. 14 alin. (1), cu respectarea condiţiilor stabilite la art. 14 alin. (2), dacă venitul lunar pe membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe ţară stabilit pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.

ART. 16

(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală sau instanţa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii.

(2) În cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii.

(3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii.

ART. 17

(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni, prin încheiere, în termen de 15 zile de la data depunerii.

(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii;

c) dacă este cazul, data sesizării şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, sesizată potrivit art. 16;

d) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b);

e) dacă este cazul, venitul lunar pe membru de familie al victimei;

f) numele, prenumele şi forma de exercitare a profesiei de avocat de către apărătorul ales sau menţiunea că victima nu şi-a ales un apărător.

(3) La cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii.

(4) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(5) În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenţă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Statutului profesiei de avocat.

(6) Încheierea prin care s-a soluţionat cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se comunică victimei.

(7) Încheierea prin care s-a respins cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite este supusă reexaminării de către tribunalul în cadrul căruia funcţionează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, la cererea victimei, în termen de 15 zile de la comunicare. Reexaminarea se soluţionează în complet format din doi judecători.

ART. 18

(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită.

(2) Fondurile necesare pentru acordarea asistenţei juridice gratuite se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

ART. 19

Dispoziţiile art. 14 - 18 se aplică în mod corespunzător şi pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii.

ART. 20

(1) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.

(2) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii pot fi formulate şi de organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 17 alin. (2) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 17 alin. (3).

(3) Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite şi cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătoreşti prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracţiunii sunt scutite de taxa de timbru.

 

CAP. 5

Acordarea de către stat a compensaţiilor financiare victimelor unor infracţiuni

ART. 21

(1) Compensaţia financiară se acordă, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, următoarelor categorii de victime:

a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor şi omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi agresiune sexuală, prevăzute la art. 218 - 220 din Codul penal, o infracţiune de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal, o infracţiune de terorism, precum şi orice altă infracţiune intenţionată comisă cu violenţă;

b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin. (1).

(2) Compensaţia financiară se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României şi victima este:

a) cetăţean român;

b) cetăţean străin ori apatrid care locuieşte legal în România;

c) cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii; sau

d) cetăţean străin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii.

(3) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) şi (2), compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ART. 22

(1) Compensaţia financiară nu se acordă dacă:

a) se stabileşte că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală ori că fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare împotriva atacului victimei în condiţiile art. 44 din Codul penal;

b) victima este condamnată definitiv pentru participarea la un grup infracţional organizat;

c) victima este condamnată definitiv pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 21 alin. (1);

d) instanţa reţine în favoarea făptuitorului circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor legitimei apărări împotriva atacului victimei, prevăzută la art. 73 lit. a) din Codul penal, sau circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută la art. 73 lit. b) din Codul penal.

(2) Victima care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea sumelor dacă se stabileşte existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la alin. (1).

ART. 23

(1) Compensaţia financiară se acordă victimei numai dacă aceasta a sesizat organele de urmărire penală în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii.

(2) În cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b), termenul de 60 de zile se calculează de la data la care victima a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii.

(3) Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie poate sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii.

ART. 24

(1) În cazul în care făptuitorul este cunoscut, compensaţia financiară poate fi acordată victimei dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) victima a formulat cererea de compensaţie financiară în termen de un an, după caz:

1. de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care instanţa penală a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b) - d) din Codul de procedură penală şi a acordat despăgubiri civile ori încetarea procesului penal în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) şi h) din Codul de procedură penală;

2. de la data la care procurorul a dispus clasarea, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), c), d), f) şi h) din Codul de procedură penală;

b) victima s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, cu excepţia cazului în care s-a dispus clasarea potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală;

c) făptuitorul este insolvabil sau dispărut;

d) victima nu a obţinut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.

(2) Dacă victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaţie financiară, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

(3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penală, termenul de un an prevăzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost admisă acţiunea civilă.

(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. b).

ART. 25

În cazul în care făptuitorul este necunoscut, victima poate formula cererea de compensaţie financiară în termen de 3 ani de la data săvârşirii infracţiunii, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 24 alin. (1) lit. d).

ART. 26

Dacă victima este un minor şi reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24 sau 25, aceste termene încep să curgă de la data la care victima a împlinit vârsta de 18 ani.

ART. 27

(1) Compensaţia financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârşirea infracţiunii:

a) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a):

1. cheltuielile de spitalizare şi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimă;

2. prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracţiunii;

3. câştigurile de care victima este lipsită de pe urma săvârşirii infracţiunii;

b) în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b):

1. cheltuielile de înmormântare;

2. întreţinerea de care victima este lipsită din cauza săvârşirii infracţiunii.

(2) Compensaţia financiară pentru prejudiciile materiale prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 se acordă în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiară.

(3) Sumele de bani plătite de făptuitor cu titlu de despăgubiri civile şi indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii se scad din cuantumul compensaţiei financiare acordate de stat victimei.

ART. 28

(1) Cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal.

(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin doi judecători, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.

(3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanţi ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

(4) Judecătorii supleanţi prevăzuţi la alin. (3) participă la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilităţii de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

(5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi de preşedintele tribunalului.

ART. 29

(1) Cererea de compensaţie financiară trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;

b) data, locul şi împrejurările săvârşirii infracţiunii care a cauzat prejudiciul;

c) categoriile de prejudicii suferite prin săvârşirea infracţiunii, care se încadrează în dispoziţiile art. 27 alin. (1);

d) dacă este cazul, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată şi data sesizării acestora;

e) dacă este cazul, numărul şi data hotărârii judecătoreşti sau a actului organului de urmărire penală, prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a);

f) calitatea de soţ, copil sau persoană aflată în întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b);

g) antecedentele penale;

h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau indemnizaţia obţinută de victimă de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii;

i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate.

(2) La cererea de compensaţie financiară se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere şi orice alte documente deţinute de victimă, utile pentru soluţionarea cererii.

ART. 30

(1) Victima poate solicita Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor un avans din compensaţia financiară, în limita unei sume echivalente cu 10 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul.

(2) Avansul se poate solicita prin cererea de compensaţie financiară sau printr-o cerere separată, care poate fi formulată oricând după sesizarea organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată, dacă este cazul, potrivit art. 23, şi cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensaţie. Dispoziţiile art. 29 se aplică în mod corespunzător în cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în care se menţionează şi stadiul procedurii judiciare.

(3) Avansul se acordă dacă victima se află într-o situaţie financiară precară.

(4) Cererea victimei privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în termen de 30 de zile de la data solicitării, de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

(5) În cazul respingerii cererii de compensaţie financiară, victima este obligată la restituirea avansului, cu excepţia cazului în care cererea de compensaţie financiară a fost respinsă numai pentru motivul că făptuitorul nu este insolvabil sau dispărut.

(6) Victima care a beneficiat de un avans din compensaţia financiară este obligată la restituirea acestuia dacă nu a depus cererea pentru compensaţie financiară în termenele prevăzute, după caz, la art. 24, 25 sau 26.

ART. 31

(1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea victimei.

(2) Participarea procurorului este obligatorie.

(3) În vederea soluţionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluţionarea cererii.

(4) Soluţionând cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate pronunţa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluţii:

a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, după caz, al avansului din aceasta;

b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, după caz, a avansului din aceasta.

(5) Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei.

(6) Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

ART. 32

Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor are obligaţia de a informa organul de urmărire penală sau instanţa învestită cu judecarea infracţiunii ori, după caz, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii civile, cu privire la cererea de compensaţie financiară ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensaţia financiară.

ART. 33

(1) Fondurile necesare pentru acordarea compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

(2) Plata compensaţiei financiare sau a avansului din aceasta pentru victimele infracţiunilor se asigură de compartimentele financiare ale tribunalelor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost acordată compensaţia financiară sau un avans din aceasta.

(3) Statul, prin Ministerul Justiţiei, se subrogă în drepturile victimei care a beneficiat de compensaţie financiară sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plătite victimei.

ART. 34

(1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de către reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicţie.

(2) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate şi de către organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă sunt semnate de victimă, cuprind datele prevăzute la art. 29 alin. (1) şi sunt anexate documentele prevăzute la art. 29 alin. (2). În cazul în care avansul este solicitat printr-o cerere separată, în cerere se menţionează şi stadiul procedurii judiciare.

(3) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru.

 

CAP. 51

Solicitarea compensaţiei financiare în situaţii transfrontaliere

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

ART. 341

Prezentul capitol reglementează modul de obţinere a compensaţiei financiare în situaţia săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel în care victima locuieşte în mod legal.

ART. 342

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) stat solicitant - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu locuieşte în mod legal victima care solicită o compensaţie financiară;

b) stat solicitat - statul membru al Uniunii Europene pe al cărui teritoriu a fost săvârşită infracţiunea;

c) autoritate responsabilă cu asistenţa - autoritatea din statul solicitant care are atribuţii privind înregistrarea şi transmiterea cererilor de compensaţie financiară, informarea şi consilierea solicitanţilor, precum şi cooperarea cu autorităţile competente din statul solicitat;

d) autoritate de decizie - autoritatea din statul solicitat care soluţionează cererile de compensaţie financiară;

e) solicitant - persoana care formulează o cerere de compensaţie financiară.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Autoritatea română responsabilă cu asistenţa

ART. 343

(1) Cetăţeanul român, apatridul sau străinul care locuieşte legal în România, victimă a unei infracţiuni intenţionate comise cu violenţă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, poate solicita, cu sprijinul autorităţii de asistenţă din România, o compensaţie financiară din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, în condiţiile prevăzute de legea acelui stat.

(2) În aplicarea art. 3 alin. (1) din Directiva Consiliului 2004/80/CE privind despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6 august 2004, Ministerul Justiţiei este desemnat autoritate responsabilă cu asistenţa persoanelor prevăzute la alin. (1) care doresc obţinerea unei compensaţii financiare.

ART. 344

(1) Cetăţeanul român, apatridul sau străinul care locuieşte legal în România, victimă a unei infracţiuni intenţionate comise cu violenţă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, poate depune la Ministerul Justiţiei o cerere pentru obţinerea compensaţiei financiare din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, însoţită de documentele justificative necesare.

(2) În maximum 5 zile lucrătoare de la primire Ministerul Justiţiei transmite cererile şi documentele justificative depuse către autoritatea de decizie a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, desemnată conform Directivei Consiliului 2004/80/CE.

(3) Cererile prevăzute la alin. (1) pot fi trimise Ministerului Justiţiei şi prin scrisoare cu confirmare de primire.

(4) Dispoziţiile prezentei legi nu afectează dreptul persoanei de a depune o cerere de compensaţie financiară direct la autoritatea de decizie a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, conform legislaţiei acelui stat.

(5) Ministerul Justiţiei va transmite cererea de obţinere a compensaţiei financiare potrivit prevederilor alin. (2), în forma prevăzută de Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE din data de 19 aprilie 2006 pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege.

ART. 345

Ministerul Justiţiei furnizează solicitantului informaţiile necesare privind posibilităţile de a cere o compensaţie financiară din partea statului pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea, formularele de cerere necesare, precum şi informaţii şi indicaţii despre modul de completare a formularului de cerere şi despre documentele justificative necesare.

ART. 346

(1) Ministerul Justiţiei furnizează solicitantului date şi informaţii generale pentru a-l ajuta să răspundă la orice cerere de informaţii suplimentare formulată de către autoritatea de decizie din statul membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.

(2) La cererea solicitantului, Ministerul Justiţiei transmite direct autorităţii de decizie prevăzute la alin. (1) informaţiile şi documentele prevăzute la alin. (1), în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii solicitării scrise în acest sens.

ART. 347

(1) Informaţiile prevăzute la art. 345 şi 346 pot fi solicitate:

a) prin audienţă la sediul Ministerului Justiţiei sau prin telefon;

b) prin poştă, cu confirmare de primire, fax sau e-mail.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) regulile de desfăşurare a audienţei se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Informaţiile solicitate potrivit alin. (1) lit. b) se transmit în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii la Ministerul Justiţiei.

(4) În cazul în care este necesară obţinerea de informaţii suplimentare de la alte instituţii, acestea vor fi solicitate înăuntrul termenului de 20 de zile, iar Ministerul Justiţiei va informa solicitantul în maximum 20 de zile calendaristice de la primirea informaţiilor solicitate.

ART. 348

(1) Ministerul Justiţiei va publica pe pagina oficială de internet formularele de cerere şi alte informaţii relevante pentru obţinerea compensaţiilor financiare pentru victimele infracţiunilor în situaţii transfrontaliere.

(2) Modelul formularelor de cerere prevăzute la alin. (1) va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

ART. 349

(1) Ministerul Justiţiei acordă sprijinul necesar în cazul în care autoritatea de decizie din statul care acordă despăgubirea solicită audierea directă prin videoconferinţă sau prin telefon a victimei, martorului, expertului sau oricărei alte persoane aflate pe teritoriul României care poate oferi informaţii relevante.

(2) Audierea se efectuează direct de către autoritatea de decizie, potrivit legii sale interne.

(3) Cererea de audiere poate fi acceptată de statul român dacă nu contravine principiilor sale fundamentale de drept, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) audierea persoanelor prevăzute la alin. (1) nu poate avea loc în lipsa consimţământului expres al acestora;

b) audierea are loc în prezenţa reprezentantului Ministerului Justiţiei, care verifică identitatea persoanei audiate şi existenţa consimţământului. În cazul în care constată că sunt încălcate drepturi fundamentale ale persoanei, reprezentantul Ministerului Justiţiei ia de îndată măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor drepturi sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a opri audierea;

c) persoana audiată va fi asistată de interpret pentru asigurarea comunicării atât cu autoritatea de asistenţă, cât şi cu autoritatea de decizie;

d) persoana audiată are dreptul de a fi asistată de apărător.

(4) Persoana a cărei audiere se cere va fi înştiinţată prin scrisoare cu confirmare de primire cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru audiere.

(5) Scrisoarea de înştiinţare prevăzută la alin. (4) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele:

a) data şi ora audierii;

b) locul audierii;

c) instituţia care va efectua audierea;

d) motivul audierii;

e) posibilitatea de a fi asistat de apărător.

(6) Dispoziţiile legale privind asistenţa judiciară internaţională se aplică în mod corespunzător.

ART. 3410

(1) Dacă autoritatea de decizie din statul pe al cărui teritoriu a fost comisă infracţiunea solicită acest lucru, Ministerul Justiţiei va realiza audierea persoanelor prevăzute la art. 349.

(2) Persoana a cărei audiere se cere va fi înştiinţată prin scrisoare cu confirmare de primire cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru audiere. Termenul de 10 zile se calculează de la data primirii înştiinţării.

(3) Scrisoarea de înştiinţare prevăzută la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu menţiunile prevăzute la art. 349 alin. (5).

(4) Persoana audiată va fi asistată, dacă este cazul, de interpret.

(5) Persoana audiată poate fi asistată de apărător, fapt ce i se va aduce la cunoştinţă prin înştiinţarea prevăzută la alin. (2).

(6) Un proces-verbal al audierii va fi transmis autorităţii de decizie în termen de 5 zile lucrătoare de la data audierii.

(7) Nicio măsură cu caracter coercitiv nu poate fi luată faţă de persoana audiată.

ART. 3411

(1) Ministerul Justiţiei în colaborare cu autorităţile române competente şi autoritatea de decizie a statului solicitant convin asupra măsurilor de protecţie a persoanei audiate.

(2) Dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la protecţia martorilor sau a persoanei vătămate se pot aplica în mod corespunzător.

ART. 3412

Ministerul Justiţiei suportă din bugetul aprobat cheltuielile ce decurg din îndeplinirea obligaţiilor care îi revin conform prezentei secţiuni.

ART. 3413

În calitate de autoritate de asistenţă Ministerul Justiţiei nu se va pronunţa asupra admisibilităţii cererii pentru obţinerea compensaţiei financiare.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Autoritatea română de decizie

ART. 3414

(1) În aplicarea Directivei Consiliului 2004/80/CE, autoritatea de decizie în privinţa cererilor de compensaţie financiară ale persoanelor prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. c) şi d) pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României este comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor constituită în cadrul Tribunalului Bucureşti.

(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul Tribunalului Bucureşti este alcătuită din cel puţin 3 judecători desemnaţi în condiţiile prezentei legi.

(3) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Bucureşti primeşte cererile de compensaţie financiară prevăzute la alin. (1) direct de la solicitant sau prin intermediul autorităţii de asistenţă a statului pe al cărui teritoriu locuieşte solicitantul.

ART. 3415

Dispoziţiile prezentei legi privind compensaţia financiară a victimelor infracţiunilor se aplică în mod corespunzător şi cazurilor prevăzute de prezenta secţiune.

ART. 3416

(1) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul Tribunalului Bucureşti va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa din statul solicitant, precum şi solicitantului o confirmare de primire a cererii în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia, numele persoanei de contact din cadrul comisiei, precum şi un termen aproximativ de soluţionare a acesteia atunci când acest lucru este posibil.

(2) Confirmarea prevăzută la alin. (1) se comunică solicitantului şi autorităţii de asistenţă din statul solicitant în forma stabilită prin Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.

(3) În cazul în care comisia din cadrul Tribunalului Bucureşti primeşte cererea de acordare a compensaţiei financiare prin intermediul autorităţii de asistenţă din statul solicitant, va trimite şi acesteia o copie de pe citaţie.

ART. 3417

(1) În vederea soluţionării cererii comisia din cadrul Tribunalului Bucureşti poate audia victima, precum şi martorii sau experţii în cauză care se află pe teritoriul statului solicitant, direct prin videoconferinţă ori telefon sau prin intermediul autorităţii de asistenţă a statului solicitant.

(2) În acest scop comisia va adresa o cerere scrisă autorităţii de asistenţă din statul solicitant.

(3) Regulile privind asistenţa judiciară internaţională se vor aplica în mod corespunzător.

ART. 3418

(1) Audierea directă prin videoconferinţă sau telefon se face potrivit legii române.

(2) Pentru audierea prin videoconferinţă sau telefon regulile privind asistenţa judiciară internaţională se vor aplica în mod corespunzător.

(3) Audierea nu poate da naştere la măsuri coercitive împotriva persoanei ascultate.

ART. 3419

Audierea prin intermediul autorităţii de asistenţă se va face conform legii statului căruia aceasta îi aparţine.

ART. 3420

(1) Dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la protecţia martorilor sau a persoanei vătămate se vor aplica în mod corespunzător.

(2) Măsurile privind protecţia persoanei audiate se pot lua în colaborare cu autoritatea de asistenţă.

ART. 3421

Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară se comunică solicitantului şi autorităţii de asistenţă din statul solicitant, în forma stabilită prin Decizia Comisiei Europene 2006/337/CE din 19 aprilie 2006 pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE şi prevăzută în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezenta lege.

ART. 3422

(1) Compensaţia financiară se va plăti solicitantului în contul indicat de acesta în formularul de cerere.

(2) Solicitantului nu i se va imputa nicio cheltuială ocazionată de formularea, depunerea sau soluţionarea cererii de compensaţie financiară ori de plata efectivă a compensaţiei.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Dispoziţii comune

ART. 3423

(1) Ministerul Justiţiei este desemnat ca punct de contact central în ceea ce priveşte colaborarea cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.

(2) Atribuţiile Ministerului Justiţiei în aplicarea alin. (1) vor fi stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

ART. 3424

(1) Documentele care se transmit între autorităţi din state diferite conform prezentului capitol vor fi redactate astfel:

a) documentele adresate autorităţilor din România vor fi redactate în limba română sau engleză;

b) documentele adresate de către autorităţile române unei autorităţi din alt stat membru al Uniunii Europene vor fi redactate în limba oficială a acelui stat sau în orice altă limbă pe care acel stat s-a declarat dispus să o accepte.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele documente:

a) textul integral al hotărârii date de către autoritatea de decizie în soluţionarea cererii de compensaţie financiară;

b) procesele-verbale întocmite în aplicarea art. 3410 alin. (6) şi 3419.

(3) Documentele prevăzute la alin. (2) emise de către o autoritate română vor fi transmise în limba română sau în limba engleză ori franceză.

(4) În calitate de autoritate de asistenţă, Ministerul Justiţiei va asigura traducerea textului integral al hotărârii date de către o autoritate de decizie dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene în soluţionarea cererii de compensaţie financiară a uneia dintre persoanele prevăzute la art. 343 alin. (1), în cazul când această persoană solicită traducerea. Costurile traducerii vor fi suportate de Ministerul Justiţiei.

ART. 3425

Formularele de cerere de compensaţie financiară, precum şi orice alte documente transmise conform prezentului capitol nu fac obiectul vreunei alte formalităţi de certificare sau autentificare.

ART. 3426

(1) Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritate responsabilă cu asistenţa, sau altă instituţie competentă va transmite Comisiei Europene:

a) lista autorităţilor de asistenţă, respectiv de decizie, desemnate în aplicarea Directivei Consiliului 2004/80/CE;

b) limbile în care autorităţile române sunt dispuse să accepte documentele transmise în situaţii transfrontaliere, conform prezentului capitol;

c) informaţii privind posibilităţile de a solicita şi de a obţine o compensaţie financiară pentru infracţiuni comise pe teritoriul României, conform prezentei legi;

d) formularele-tip de solicitare a compensaţiei financiare.

(2) Ministerul Justiţiei sau altă instituţie competentă va transmite Comisiei Europene orice modificare ulterioară a informaţiilor prevăzute la alin. (1).

 

CAP. 6

Dispoziţii finale

ART. 35

Denumirea servicii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate sau denumirea servicii de reintegrare socială şi supraveghere, prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, precum şi în alte acte normative, se înlocuieşte cu denumirea servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor.

ART. 36

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

 

Prezenta lege transpune în legislaţia naţională dispoziţiile Directivei Consiliului 2004/80/CE din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6 august 2004, precum şi ale Deciziei Comisiei 2006/337/CE din 19 aprilie 2006 pentru stabilirea formelor standard ale cererilor şi deciziilor conform Directivei Consiliului 2004/80/CE din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 125 din 12 mai 2006.

 

ANEXA 1

Formular de transmitere a cererii de compensaţie financiară în situaţii transfrontaliere

(art. 6 alin. 2 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)

1. Nr. de dosar:

2. Limba oficială a formularului şi a altor documente justificative (art. 6 alin. 3 din Directiva Consiliului 2004/80/CE):

3. Formularul se transmite de:

Autoritatea responsabilă cu asistenţa (autoritate transmiţătoare):

Denumirea autorităţii:

Statul membru:

Persoana de contact a departamentului responsabil:

Adresa:

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

4. Formularul este transmis către:

Autoritatea de decizie (autoritate de primire):

Denumirea autorităţii:

Statul membru:

Persoana de contact a departamentului responsabil:

Adresa:

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

5. Date despre solicitant (persoana care solicită compensaţie financiară):

Nume:

Prenume:

Sex:

Data naşterii:

Naţionalitate:

Adresă şi cod poştal:

Locul unde persoana locuieşte în mod obişnuit (dacă este diferit de domiciliu):

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

Date bancare (pentru transferuri, trebuie prevăzut codul BIC în locul codului bancar şi codul IBAN în locul numărului de cont):

Codul BIC:

 

Codul IBAN: Denumirea băncii: Contact în străinătate

 După caz, reprezentantul legal:

 

6. Date despre persoana vătămată, dacă este diferită de persoana solicitantului:

Nume:

Prenume:

Sex:

Data naşterii:

Naţionalitate:

Adresă şi cod poştal:

Locul unde persoana locuieşte în mod obişnuit (dacă este diferit de domiciliu):

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

Întocmit la:

Data:

De către:

(semnătura şi/sau ştampila)

 

7. Lista documentelor justificative ataşate:

 

ANEXA 2

Confirmare de primire

(art. 7 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)

 

Se va transmite autorităţii responsabile cu asistenţa şi solicitantului

Autoritatea de decizie:

Denumirea autorităţii:

Statul membru:

Numărul de caz:

Persoana de contact a departamentului responsabil:

Adresa:

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

Precizarea termenului de soluţionare a cererii de compensaţie financiară depuse de solicitant (atunci când este posibil):

Prin prezenta se confirmă primirea cererii de compensaţie din partea autorităţii responsabile cu asistenţa:

Denumirea autorităţii:

Statul membru:

Numărul de caz:

Data primirii cererii:

Întocmit la:

Data:

De către:

(semnătura şi/sau ştampila)

 

ANEXA 3

Formular de transmitere a deciziei referitoare la cererea de compensaţie financiară în situaţii transfrontaliere

(art. 10 din Directiva Consiliului 2004/80/CE)

 

1. Număr de caz:

2. Data hotărârii:

3. Limba în care este redactată decizia:

4. Decizia este transmisă de:

Date despre autoritatea de decizie (autoritate transmiţătoare):

Denumirea autorităţii:

Statul membru:

Persoana de contact a departamentului responsabil:

Adresa:

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

5. Decizia este transmisă către:

Autoritatea responsabilă cu asistenţa (autoritate de primire):

Denumirea autorităţii:

Statul membru:

Persoana de contact a departamentului responsabil:

Adresa:

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

6. Şi către:

Date despre solicitant:

Nume şi prenume:

Adresa:

Nr. de telefon (inclusiv prefixul):

Nr. de fax:

Adresă de e-mail:

Reprezentantul legal (dacă este cazul):

7. Informaţii cu privire la decizie:

a) Expunere sumară:

b) Informaţii privind căile de atac, autoritatea competentă şi termene:

c) Alte informaţii sau măsuri cerute de solicitant (a se completa după caz):

 

Întocmit la:

Data:

De către:

(semnătura şi/sau ştampila)

 

---------------